E-atât de greu când te simți singur
și n-ai pe nimeni să te-asculte,
e-atât de greu când n-ai prieteni
și nopțile sunt prea tăcute.

E-atât de greu când simți că omul
de lângă tine-i prefăcut,
e-atât de greu când stai și-aștepți
și n-ai nimic tu de făcut.

E-atât de grea singurătatea
în doi, în trei și chiar mai mult,
e-atât de greu când ai ce spune
și totuși tu rămâi tăcut.

E-atât de greu când fără Domnul
aștepți să treacă nopțile...
Și-atât de grele și tăcute
se scurg alene zilele.

E-atât de greu să înțelegi:
„De ce nu ești și tu iubit?”
Vrei să-nțelegi unde-ai greșit?
„De ce tu ești nefericit?”

Și zi de zi încerci mereu
să fii mai vesel, chiar să râzi,
dar fără Domnul Dumnezeu
ești trist și-ncepi din nou să plângi.

Ai amintiri ce nu se șterg.
Degeaba tu încerci din greu,
fără iertarea lui Isus,
tu vei rămâne-așa mereu.

Doar Dumnezeu îți poate da
din liniștea și pacea Sa,
doar lângă El tu poți afla
fericirea!

E greu...